Sufli în tortul cu multe lumânări.
Îți atârnă ochelarii grei pe nas.

Ți-am adus un monoclu; am suflat în el
și l-am șters de rochița mea cu buline.
Îl atârni, cu mâinile tremurânde,
pe partea cealaltă de iris.

Ți se înroșesc obrajii
când ne găsești pe toate acolo
oglinzile pline de praf
în care ai închis ochii.

Îți amintești când scormoneai podul
și dădeai peste cutia cu globuri
și patinele făcute de tataie
cu mâinile lui noduroase...

Dar dacă l-ai găsi pe Pinocchio?
lemnul ros de carii ar fi lucios ca o oglindă,
iar din pieptul lui s-ar auzi, cu ecou,
tic-tac, tic-tac
ai lua-o la fugă pe scări?