oricine îmi poate citi expresia momentului
întocmai ca pe actuala pagină a unei cărți
deschisă doar la voia întâmplării
fără să se vadă lăsat vreun semn voluntar

rândurile se aștern
în momentul când privirile
poposesc pe fruntea mea
pe trupul meu supus observării

izvorul rândurilor nu sunt eu ci-i
conștiința celui ce-mi citește
ridurile

eu sunt doar cauza izvorului cuvintelor
citite prin gândurile străinului
curios

ori
să mă contrazic pare-a fi normal
de fapt izvorul este aspectul fizionomiei vârstei
fotografiile almanahului ce-și lasă paginile
în voia foșnirii oricărui vânticel

să aprob
să nu aprob
semnătura-mi este autentică
cerneala având gustul fericirilor
gustul necazurilor
de-o viață