Cu mâinile -n noroi , visam să fiu patinatoare,
În rochiță cu sclipici, să fac triplu Toeloop,
să desenez libertatea cu vârful picioarelor.

Preferam reprezentațiile individuale,
Responsabilitatea zborului, într-un singur trup.
Viteză cu grație, încremenire în mișcare..

Zborul la singular mi-a amintit acea încântare,
Cand aterizarea nu părea o ciocnire brutală cu realitatea,
Doar o revenire în sine, până la următorul Toeloop.