răzbate din străfundul inimii mele
un scâncet de copil,
pe care nu știu cum să îl alin,
ca să înceteze...,
dacă aș putea, m-aș coborâ
până la el, să-l iau în brațe,
să-l legăn și să-l liniștesc,
să îi vorbesc și vrute și nevrute,
poate în felu-acesta o să-l fac
să mă asculte,
dar nu pot nicio lacrimă
să vărs de mila lui,
nici să suspin,
nici să oftez,
ba și mai rău mă-nverșunez
și-aș fi în stare
ca să-nceteze această scâncenare,
să nu mai vreau să mai respir,
să pier o dată cu acest copil