Între două clickuri
inima tace
neștiind în ce direcție să mai bată.

Cafeaua se răcește,
iar gândurile mele au rămas fixate
pe spațiul alb dintre două rânduri
ale unei notificări.
Încerc să le dau refresh,
dar cercul se învârte la nesfârșit
și gândurile amuțite
adorm pe tastatură.

Aș vrea să mă ridic,
să plec
dar mi-am lăsat curajul pe birou
lângă o carte neîncepută
și o versiune mai bună a mea
care întârzie să apară…

Să-ncerc din nou!
Clik!
Inima își reia bătăile nesigure
și îți trimite pe ecran o hartă
care indică drumul tău spre mine.

Ai grijă cum pășești!
Hârtia e foarte fragilă,
iar traseul cam întortocheat.
Asta sunt eu
în versiunea de acum.