culori șterse îi scapă printre degete.
clipele sapă adânc în memorie.
râul plictisit de propria curgere,
își strânge cursul.
nimeni nu vede
cum apa învață
să obosească.
pe maluri
urmele cresc aliniate,
durerea își face singură ordinea.
curgerea nu se negociază.
ea știe doar să înainteze.
și totuși,
ceva rămâne nemișcat.
o piatră
ce refuză rotunjirea.