O scară rulantă este, în termenii strict necesari pentru a evita orice neînțelegere inutilă,
un plan înclinat pus în mișcare continuă,
un compromis rezonabil între gravitație și comoditate,
o soluție prin care corpul este transportat pe verticală
fără a fi implicat moral, emoțional sau muscular în efort.

Funcționează pe baza unei pante constante și previzibile,
a unei viteze atent calculate încât să nu provoace panică,
fiind concepută, în mod evident,
pentru oameni care preferă progresul în detrimentul mișcării.

Vectorii sunt simpli și nu lasă loc de interpretări:
sus într-un sens, jos în celălalt,
forțele se compensează cu o eleganță mecanică
în favoarea unei deplasări ordonate și impersonale.

Mă rog, unii ar fi tentați să completeze explicațiile și cu o schemă tehnică;
eu, de fiecare dată când ajung în acel punct,
prefer să merg mai departe fără ea.

Este suficient să spun că urcam,
pasiv și perfect aliniat cu funcționarea dispozitivului,
având brațul ocupat într-o asociere recentă,
plăcută,
încă neclar definită
și, tocmai de aceea,
tratată cu un respect exploratoriu,
ca orice lucru promițător care nu trebuie speriat,
și tocmai de aceea dificil de explicat
pe scurt.

În același timp, pe direcția opusă,
cobora o persoană cu care,
dintr-un motiv sau altul,
încă împart aceeași adresă,
aceleași acte
și un set bine stabilit de decizii
considerate, la momentul lor, definitive,
și care continuă încă să funcționeze
mai degrabă din inerție.

Am trecut unul pe lângă celălalt
într-un interval riguros determinat,
suficient pentru recunoaștere
și insuficient pentru clarificări.

Eu continuând să urc
într-o companie ireproșabilă din punct de vedere tehnic,
dumneaei continuând să coboare
cu un interes evident pentru configurația situației,
iar scara rulantă, politicoasă ca orice mecanism public bine reglat,
ne-a ajutat, cu o discreție exemplară,
să nu stăm de vorbă.