Vrem să ajungem, după ce murim, în Rai,
dar nu mișcăm un pai,
să dobândim această-mpărăție,
în care vom trăi o veșnicie,
ne ducem traiu-n desfătări și sodomii,
uitând că poate vom muri
în următoarea clipă,
și viața noastră nu a fost decât risipă,
ne smulgeam sufletul din piept, unii la alții,
vânzându-ne părinții, frații,
pentru câțiva arginți,
cărora ne închinăm, ca și la niște sfinți,
urâm, mințim și-am fi în stare
să călcăm totul în picioare,
numai să ne-nsușim, ceea ce credem că ni se cuvine,
și să ne fie nouă bine,
doar atât,
dar nici habar n-avem cât de urât
e sufletul pe dinlăuntru,
și că ne pregătim mormântul
singuri, pentru veșnicie,
în care iadul va fi singura făclie
care va sta la căpătâiul nostru,
acesta este rostul
pe care ni-l făurim în fiecare zi,
și-n el probabil că vom și muri