vremea geroasă îmi produce frisoane,
nu aș vrea speranța să-mi înghețe,
îmi extrag liniștea din icoane,
mă bucură mult a luminii blândețe.

soarele din piept mă încălzește,
îmi creează revelații despre lume,
visul nemuririi ușor mi-l trezește
și mă ferește de ale vieții cutume.

arborele iubirii frumos înfrunzește,
îi las posterității operele antume,
știu că sufletul meu Hristos îl păzește,
credința mea în El capătă renume.

îi povestesc lumii revelațiile mele,
trăite conectată cu mirabile stele.