M-a luat Morgana de mână
Cu siguranța unei bolte de stele
Și m-a purtat peste dune
Neatingand nisipul dar simțind fiecare fir
Am plutit atât de mult
Încât beduinii toți ne cunoșteau
Ei ne arătau căldura
Și am plutit atât de mult
Pâna am ajuns pe acoperișul lumii
Când am ajuns acolo Morgana s-a uitat la mine
S-a apropiat de fruntea mea
Cu ochiul liber -
Pentru că ea mereu se uita
Cu un ochi în stele și cu celălalt în căldură -
S-a uitat înăuntru a deschis un dulap
A pus un gând și a închis
Încleștarea s-a descleștat
Gândul m-a cuprins
Ajunsesem dar EA nu avea voie acolo
Numai EL avea
Chelie strălucitoare si murmur gros
Și cerul s-a umplut de dangăt
Până si gândul a început să vibreze
Închisă în dangătul de pe acoperiș