mințim în limba română în limba lui shakespeare

într-a lui goethe

mințim în rețetele compensate pe on line

pe neve

cochetăm cu stropii zglobii ai zăpezii diluate-n apă

murdară chiar dacă au pătruns în șosete/ mințim

că fleșcăiala ține unghiile moi

ni se umflă podeaua sub tălpi căutând

unghiul prietenos al circumstanței atenuante

adevărul rămâne îngropat un tubercul

din care nu mai facem tocăniță

că e târziu și ne e somn și ne cade greu

și ne e

imposibil



îmi sună în urechi vorbele mamei

să nu-ți lovești aproapele să nu furi

să nu minți

minciuna are propriul labirint

călătorim toujours prin el în șaua unicornului albastru

și tu ai mască pe față și eu am mască pe inimă

o bucată de cer se rostogolește ca un bolovan dintr-o stâncă

noi suntem oameni normali/ cum să ne lovească

treaba cu unicornul o luasem dintr-un film fantasy

noi suntem oameni normali ne plac filmele

cu transferuri de identitate

oferim hrană apă și energie dacă recidivează foamea

de senzațional

nu vrem asemenea soldatului svejk

am citit undeva sau poate doar mi-am imaginat

că ar fi murit de plictiseală



eu port cercei ca roțile de bmw tu porți pică și te
ustură ochii

când aprind lumina

mie îmi face rău fumul de la țigările tale ieftine

la final îmi spui că ne potrivim perfect

rămân cu senzația de dulce și cu glicemia mărită



am auzit de-atâtea ori

că bomboanele minciunii fac lumea suportabilă

nu poezia nu ecuațiile nici legea lui newton