|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Mirroring
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-12-29 | | Lidia nu e o femeie din carne și oase, e o rană care respiră, o țesătură de trupuri rupte ce refuză să moară. Nici tu, Assurbanipal, nu ești doar o față cioplită-n piatră. Ecoul poruncii tale mai plutește deasupra, iar palma ta încă mângâie Alpii — lutul continuă să scrie numele tău, ca și cum lumea ar trebui să-ți poarte veșnic coroana. Între timp, poemele mele ard împreună cu adăpostul lor sub aripile avioanelor nechemate de nimeni. În ochii Lidiei se înghesuie milioane de suflete, deși Gyges își mai linge insistent memoria. Tu nu știi, Assurbanipal, că drumul mătăsii din mine se zbate doar să existe, în timp ce vikingii încearcă să-și spele trupurile de urmele ruginii, iar în pădurile lor îngropate în ninsoare visele noastre se îneacă — fără cruci, fără nume. Damasc nu mai e doar sete, ci o arsură care mușcă din mine până la os.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate