Am rostit de multe ori:
Fără sens e să te-nsori
Și „s-o tai” apoi aiurea
Ca toporul ori securea
Să tot umbli - teleleu -
După fete de vreun leu.

Însuratu-i necesar
Când flăcău-i armăsar.
De-am gândit un pic șăgalnic
M-am și înșelat amarnic?
Complăcut prea mult holtei
Însurat n-o să mai vrei.

Codane de măritiș
Zvârl ocheadă pe furiș,
Pun pe ea un dulce zâmbet,
Plus de farmec - acel umblet...
Și-uitea-așa câte-un burlac
Dă de dragoste... la vrac.

Viața-n doi nu-i floare roz,
Multe ori dezastru-i, loz.
Deci... rămân nemăritate
Mândrele descurajate.
Le doresc dram de noroc:
Dragostea-n curând soroc.

Fericiți - o ea și-un el -
Pun pe-un deget un inel.
În a omului natură
Căsnicia-i o glazură.
Să nu fim ca-n versul cinci,
Nici dezastru, și nici... clinci.