Am căutat sensul în cuvinte,
dar cuvintele s-au sfărâmat ca sticla.

Am căutat adevărul în mine,
și am găsit doar un gol care mă privea.

Ce este libertatea, dacă nu o închisoare
fără ziduri, dar cu porți în suflet?

Ce este viața, dacă nu un joc
în care nimeni nu știe regulile?

ÃŽntreb cerul, dar totul e mut,
întreb pământul, dar si el imi râde.

Și râsul lui e un strigăt absurd,
care mă aruncă în abisul fără margini.

Poate că nu există început,
poate că nu există sfârșit,

Doar o umbră ce se naște din nimic
și se întoarce în nimicul care o cheamă.

Și totuși… respir.
De ce?