să fii pregătită oricând
așa spunea tata uneori
îndeosebi în serile în care îmi arunca pe cer stelele din ochi
și le orânduia cu grijă în constelații lucitoare

desigur eu eram gata să fac orice nebunie îmi trecea prin cap
eram pregătită
pentru că pe vremea aceea se întâmplau multe
și trebuia să le încerc
pe toate

se întâmplau multe
mai multe decât firele de păr pierdute pe meterezele neastâmpărului meu
înnăscut
mai multe decât pedepsele inventate de mama și repetate circular
până își pierdeau orice noimă
mai multe chiar decât grăunțele de porumb invariabil împrăștiate în colțul camerei
și pe care genunchii mei încă le simt
când plouă

cum spuneam
pe atunci se întâmplau multe
se putea întâmpla chiar să înghețe apele în mijlocul verii
de aceea
patinele îmi erau tot timpul ascuțite

iar eu eram pregătită
și la picioarele mele se întindea fremătând spiralat
Calea Lactee