ne-am privit

și-am trecut dincolo de realul franjurat

evaziv mi-era visul un fel de

harcea-parcea transparent sufletul

n-ai fi citit în apele-i misterul

ce burete capricios e memoria

păstrează sau șterge

uneori ceva ai dori să rămână

alteori ceva să dispară

dincolo de realitatea asta franjurată

nici nu mai știu cât a fost vis pastelat

cât armonie-n priviri

la moara pustiului

pulberea umple sacii târziului

și totuși

aștept