Covorul de frunze, domol, se așterne,
Și vântul începe să sufle de zori.
Mii de culori încep să se prosterne,
Iar eu nu sunt singur, suntem amândoi.

Și fulgii de nea încep să coboare,
Din cerul infinit aleargă convoi.
Zăpada pe culme începe să se strecoare,
Iar eu nu sunt singur, suntem amândoi.

Tabloul vieții începe să-nflorească,
Se aude ciripit de păsări în depărtări.
Iubirea începe să ne încălzească,
Iar eu nu sunt singur, suntem amândoi.

Soarele pe cer, intens, strălucește,
Căldura-n suflet ne încălzește ușor.
Împreună, orice drum se-nfăptuiește,
Iar eu nu sunt singur, suntem doar noi doi.