niciodată
nu mă ridic din mine
la oră fixă.

întotdeauna trec
prin același tufiș
în care mă plec
numai în locul
unde ți se oglindesc sânii.

tu, mireasa mea
și a lumii,
ocupată acum
cu împărțitul culorii tale
nevoiașilor.

zidul din spatele tău
nu mai are
niciun spațiu
neatins.

de aceea voi păși
îndată
către frigul meu,
ascultând muzica sânilor tăi.

muzica sânilor
care m-au alăptat,
muzica sânilor
care m-au crucificat,
muzica sânilor
care mi-au astupat gura
cu pietrele lor calde.

astăzi e nunta
sângelui meu,
mireaso.

privește-mi câinele
cum dă
neastâmpărat
din coadă.