de stele-o diademă se abate
în părul tău pân* la-ntuneric lung
a mângâia tăcerile pe spate
și-a învia o moarte-arzând pe rug.

iar ziduri de odaie sunt crăpate
la veșnicie a putea s-ajung,
de stele-o diademă se abate
în părul tău pân* la-ntuneric lung.

iar luna-n miez de ape să se-arate
cu ea-n spinare valurile fug,
de abanos te plâng la demiurg,
de beznă-n pletele-n ebrietate
de stele-o diademă se abate.