Clădirii dezafectate i s-a stabilit o nouă destinație:
va deveni sală de așteptare!
a fost consolidată,
i s-au adăugat câteva încăperi
pentru ghișee, grupuri sanitare, holuri, dependințe
iar tavanul scorojit a fost îndepărtat
pentru a se ridica două etaje
în folosul unor birouri și sedii de firme.

odată terminată clădirea,
a fost proiectată și construită o altă clădire
(un fel de turn pentru dinozauri).
la terminarea celei de a doua clădiri,
pentru că erau bani de investiții,
a fost construit un pod.

apoi s-a întrunit o comisie
pentru a se stabili la ce ar putea fi folosite
clădirea inițială și anexele (inclusiv podul).

a început turnarea unei piste de aterizare,
la terminarea căreia s-a constatat că
nu se poate și decola de pe aceeași pistă,
din cauza podului.
întrebat despre inadvertență,
proiectantul s-a motivat că lui i-a fost cerut proiect
doar pentru pistă de aterizare
și nu i-a spus nimeni că acolo există un pod.

suplimentându-se fondurile,
s-a mai făcut o pistă (doar pentru decolări).
între aterizare și decolare,
avioanelor urmând a li se demonta trenul de aterizare,
monta boghiuri de tren și,
pe calea ferată ce urma a fi construită,
cu numai trei stații de cale ferată
(două de sosiri-plecări și una intermediară),
problema s-a rezolvat.

podul a fost legat de un drum comunal
sub titulatura de sens unic,
astfel încât, oricine și din orice direcție
trecea prin câmpie,
trebuia să traverseze podul.
pentru a nu sta degeaba,
sub pod s-a amenajat o uriașă fosă septică
care deservea tot complexul industrial.

după ce s-au stabilit angajații,
s-a dat concurs pentru ocuparea tuturor posturilor
din aeroport, organe grănicerești, feroviari,
compartimente financiare, de administrație,
dar mai ales de control
(aducerea personalului la serviciu se făcea de trei ori pe zi,
gratis,
cu trei elicoptere, din capitală).

apoi s-a introdus în constituție existența aeroportului
și alocarea unui procent din PIB
pentru utilități
și buna lui funcționare...

după inaugurare, s-a constatat că nu există interes în zonă
pentru utilizarea aeroportului.

făcându-se studii și mai aprofundate,
aeroportul a fost adjudecat
ca parcare de avioane.
din motive bine întemeiate,
s-a păstrat întreg personalul,
de la turnul de control
la atelierele mecanice de întreținere,
la impiegații de mișcare,
posturile erau asigurate de Curtea Constituțională..

ca să fie eficientă parcarea,
toți piloții care survolează zona
au numărul de telefon
de la turnul de control al aeroportului
și, în caz că circulă timpuriu,
se tem de vreo molimă
sau sunt turbulențe în capitală,
pentru o cafea, o clătită și un borș,
pot poposi în parcare.

așa a devenit eficientă și nu s-a pierdut
clădirea veche și însingurată din mijlocul câmpiei
care a fost multă vreme casă de pompe
într-un sistem de irigații jefuit...

între timp se așteaptă aprobări
de la politicienii născuți la metru cub,
pentru a se da drumul unui proiect
care să deseneze primul metru liniar de autostradă.