Orice frumusețe omenească
Este sortită pieirii
Degeaba pomul a fost înflorit
Vine toamna care îi ia
Tot ce-a fost frumos
Mulțumim Doamne că Tu
prin asta ne faci să ne dorim
frumusețea care nu piere
cea a Raiului
Dar și mai mult îți mulțumim
că prin asta ne oferi o pregustare
a ceea ce va fi
Întărindu-ne credința
Natura că și omul
au fost concepute de Dumnezeu
Care le-a făcut smerite
Tocmai atunci când nu întinzi
o mână de ajutor semenului tău
El te pedepsește
și asupra noastră se abat urgii
tocmai pentru că nu întindem
mâna că să îl ajutăm pe celălalt
care suferă
Așa și natura
Copacii chiar dacă sunt apropiați
unul de altul, tocmai atunci
cu avariție se duc drepți
și tot mai în sus că să prindă
raza de lumină nepăsându-i de celălalt