De ce fiecărui ram îi îmbumbă din bube
Alte ramuri și, de ce, de-a lungul lor,
Ca alte bube îi îmbumbă frunze?

Care rădăcini poartă vâna acestor aripi
Ce se întind din interior prin răni
Până devin perle în stridii?

Cine le strigă, cine le cheamă din adânc
În limba pe care doar ele o știu
Și în care apoi iară răspund?

Astfel, ultima floare, înainte de a rodi,
Care aștepta îngerul să o mângâie,
Își imagina că din sine va afla
Ceea ce va urma să devie.

Eu, cel care în privire purtam întregul
Îndoielilor care o frământau interior,
Mă gândeam cum se prefac în răni
Întinderile care o condamnă
Iarăși iar să îmbumbe.