ar spune any
care nu-și amintește dacă ea a ales centura de nord a craiovei
sau invers
când cazi sub roți împușcat în aripa domestică să tragi adânc aer în piept
în asta constă filozofia străzii
ar crede any care-a experimentat multe poziții

aseară m-am întâlnit cu any îmbrăcată kitsch și spoită pe față
pronunța vorbele ca pe niște note muzicale
ieșite dintr-o orgă dezacordată semn
c-a fumat destul și prost
am întrebat-o: la capul cărui mort ai plâns ultima oară?

calc bordura centurii până-mi înflorește pielea pe tălpi aspră și umedă
ca un zid de temniță dar nu plâng/ pentru că
numai cei vii au dreptul să plângă/ mi-a zis în timp ce
scobea cu vârful pantofului într-o grămăjoară de ierburi uscate
any este colega mea de bancă din V-VIII/ după care
ne-am separat
eu am urcat într-a IX-a la mate-info/ ea
a coborât sub casa scării
eu am ajuns într-a XII-a și mi-am dat bacul/ any
și-a dat consimțământul pe capra de la ginecologie
eu am făcut automatica/ any
a făcut un copil din flori

aseară mi-am revăzut colega pe centură
cu fața ei de moartă și-n costumul ei de faux leather

am simțit că nu mă deconectase nimeni
de la aparatele care m-au ținut în adolescență cum pe bolnavii terminali
într-o respirație supravegheată

eu am deschis portiera jeepului/și any
a închis pivnițele cărnii
eu am îmbrățișat-o tremurând/și any
a început să plângă
în acele câteva clipe any
de care mă-ndrăgostisem la 14 ani
a fost din nou vie