|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Cenușăreasa desculță
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-11-02 | |
,,Girafa și pisoiul" de Virginia Stanciu
O girafă, mândră, înaltă, Cu pielea frumos pictată, Rupea cu gura, în grabă, Frunze, în loc de iarbă. Iar deodată, în coroană, Văzu o micuță blană Miorlăind în așteptare Că nu poate să coboare! Girafa, privind mai bine, Își dă seama: „Greu se ține!” Și-l întreabă curioasă: — De ce țipi, vrei acasă? Pisicul, bazat în gheare, Se agățase în disperare, Și zbârlit, dând din codiță, Zise: „Alergam o veveriță, Și uite cum am ajuns, Căci în vârf rapid s-a dus, Iar acum mă simt buimac, Și abia mă țin în copac!” Girafa, dându-și seama Că sus l-a prins și teama, Bagă capul mai aproape Și spuse: „Vino pe spate! Mergi ușor pe-al meu gât, Că-i lung și pot să te-ajut!” Pisicul a înțeles, săracul, Și i-a lăsat liber capul, Coborând încet pe spate, Că n-are el greutate. Și când a ajuns pe coadă, A sărit ca să nu cadă, Și-a scăpat nevătămat, Că girafa l-a îndrumat. Iar el, ajuns cu bine, Miaună pentru a spune: „Altă dată-s cumințel, Că nu-s prost, doar mititel!" Trebuie să știi, în viață, Să te sui doar cât faci față!
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate