|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ desen de abur
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-10-31 | |
,,Cățeii și Țapul" de Virginia Stanciu
Doi căței orfani, se pare, Au ajuns din întâmplare Alergând după animale, Lângă o stână mai la vale. Dar văzând aproape o iapă, O lătrau că mergea șchioapă, Dând s-o scoată în cărare, S-au pierdut în iarba mare. Unde a apărut deodată Un țap cu barbă bălțată, Care i-a băgat în seamă: – Vouă nu vă este teamă? – Aici aveți vreo treabă? De vă tăvăliți prin iarbă? Eu sunt cel ce stă de pază, Angajat pe această rază. Pentru toți e interzis! Doar caprelor le e permis! Și sărind rapid spre ei Vrea să scape de căței. Dar cel mic, fiind surprins, De barbă, rapid s-a prins Și trăgea cu înfocare, De behăia țapul tare. Celălalt, mai agitat, De coadă s-a agățat Și-așa, fără comandă, Au făcut din țap o coardă. Behăia săracul a moarte, Strâns ținut ca numai poate, Simțind cum, în viață, Soarta nu-ți pleacă din față. Reușind, totuși, să sară, Se văzu cu barba cheală Și, scăpat de căței, Că a fugit tare de ei, Își spunea fără încetare Trista lui întâmplare: – Foarte rău s-a ajuns, Paznicul degeaba-i pus!
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate