Uite, uite cum se scurg oasele prin piele înnegrită.
Iată, se cam grăbește să iasă viața din trupu-i.
Moartea-și va căpăta iarăși suflul
Pierdut prin sufocare de-a ființării născare.

Sunt dâre ce lucesc a întuneric,
Uite, mamele cer înapoi sângele irosit al pământului.
Ochii,obosiți de stupoare și de indignare
Caută onoare în propria oroare.

Nici o lumină nu vine de sus
E doar bezna ce și-a așternut.

Hei, Doamne, de-i cu Voință,
Dă-mi mie să duc și ce mi-i al lui.