întuneric alb această seară
ceasul s-a oprit, păsările cântă
(dragonul)
sinistru, pisicile încă zbiară
(leul)
steaua exploda, sta singură.

întuneric rămâne această seară
ploaie de sine mă răspândește
dar prea puțin îmi strălucește
particula-mi, parcă din ceară.

nimic nu rămâne această seară
adevărul către post modern
medieval, ars pe rug discern
și dacă tac, tot cumva să piară.

dimineața vine după seară
metamorfozez în beznă
mă ignorați, plini de vină
steaua, o nouă lună diseară.

(siamezi nasc aceasta seară
leul și dragonul mă înconjoară
este o alegere conștientă
să rămâi inconștient, o să doară)