poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 107 .



ziua mea printre elefanți
poezie [ ]
memoria e cea mai grea formă de fidelitate

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [katherina keller ]

2025-10-03  |     | 



stăteam cu Marius la cină
zâmbea la încăpățânarea cartofilor fierți
și la felia de pâine înfiptă în cuțit-
tocmai de ziua mea: cartofi fierți
păreau scene dintr-un teatru absurd
ce se întinde încăpățânat către două decenii

„elefanții nu uită niciodată”,
zice el, calm, apăsat,
jumătate ardelean, jumătate moldovean,
ca și cum ar fi rostit
verdictul unui tribunal conjugal

eu dau replica:
poate de aceea seamănă cu oamenii -
își cară trecutul pe spate
ca pe o catedrală prăbușită,
își amintesc fiecare insultă,
fiecare ploaie care n-a venit la timp.

și tu
ai uitat iar că îmi plac trandafirii galbeni.

îmi scapă apoi o metaforă șuie:
căsnicia e o turmă de elefanți-
îmblânzită doar de obișnuință,
dar gata să sfarme cu colții
orice scânteie de libertate-

Marius râde, dar nu știe
că în mintea mea am văzut deja
elefanți purtând rochii de mireasă,
încercând să traverseze un pod
care se rupe sub greutatea promisiunilor,
și oameni care-și agață amintirile
de colții lor ca de niște cuiere
uitate în deșert

în timp ce el își presară sarea în mâncare
cu aceeași precizie obosită,
eu mă întreb dacă iubirea
nu e doar o dresură reușită-
o memorie colectivă a gesturilor mărunte:
cine strânge masa,
cine tace primul,
cine ridică sprânceana exact la timp

dar în vis,
îmi apar herghelii de elefanți albi
ridicându-se pe două picioare,
dansând un vals lent,
iar pașii lor grei
bat măsura unei melodii
despre acceptare și iertare

atunci înțeleg că, poate,
asemănarea noastră cu elefanții
nu stă în memorie,
ci în felul cum, în ciuda poverii,
alegem mereu să rămânem
în aceeași turmă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!