poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 42 .



În Salonul de Sârmă Ghimpată
poezie [ ]
Salonul de sârmă ghimpată, unde jocul de umbre al geopoliticii întâlnește oglinda crăpată a familiei, iar palatul de nisip al viitorului aruncă umbre lungi peste sufrageria nordică.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Viespea ]

2025-09-30  |     | 








Intro: Un ritual poetic asupra paradoxului prezentului: unde palatul de nisip al viitorului este construit de cei aleși, în timp ce familia devine înțepătoare în exilul vântului înțepător.


Oportunitățile economice, tulburările naționale și dinamica familială sunt cusute împreună cu sârmă ghimpată, mai degrabă decât cu firul consensului.


Un sonet despre jocul de umbre al geopoliticii, oglinda crăpată a familiei și capacitatea poeziei de a face loc pentru ceea ce nu mai are loc.


Mantalele de nisip pe care le construiesc cu aur în soarele deșertului, dar ne lasă cu planuri goale și o ușă care nu se deschide niciodată spre interior.


În timp ce purtăm mozaicul nevoii, nu ca protecție, ci ca dovadă că ne amintim cum arăta visul înainte de a deveni un plan de afaceri.


Înțepătura nu este furie, este armura durerii atunci când familia nu mai are un loc în algoritmul viitorului.

O putem numi Mama Manta, cea care poartă atât sârmă ghimpată, cât și petice, atât cioburile exilului, cât și nisipul viitorului.




Sonet: În Salonul Sârmei Ghimpate

Cei aleși cumpără viitorul într-un cort, card în nisipul deșertului unde vor crește zgârie-nori. Stăm în vânt, unde visul a fost ambalat cu grijă, vândut și dispărut fără credință.

O rudă devine o siluetă înțepătoare, nu din dorință, ci din lipsa și rușinea locului. Nu are voie să cumpere o cameră, nici măcar dreptul de a locui în casa în care au apărut amintirile.

Așadar, peticele nevoii devin mantaua noastră, o purtăm ca pe o moștenire, un protest tăcut. Și fiecare fir este propriul kantel al durerii, o broderie a trădării într-o viitoare sărbătoare.

Dar mai este loc în vechea casă a poemului - unde sârma ghimpată se transformă într-un trandafir în fiecare lumină.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!