adevăr rostit-a fiul
vă risipiţi în cercetări sterile
fiecare vă sunteţi judecata
adio legi cu magistraţi şi tribunale
justiţie şi drept e adevărul
purtaţi în voi puterea asta sacră
de o treziţi pe mine mă aflaţi
instanţă intimă prefaceţi-o în forţă
judecaţi nu judecaţi-vă
asta înseamnă să mă căutaţi
că doar aşa veţi deveni anthrophos

*
nu mă aflu în afara voastră
cum mă poleiţi în aur pe pereţi
templu îmi sunteţi fiecare
de unde nebunia asta cu creația
împreună suntem aceeaşi lume
eu sunt conștiința voi gândurile
căci din ele e zidită mintea
nu puteți exista fără mine
cum nici eu nu pot fi fără voi
o minte goală e o absurditate
cum e o casă fără cărămizi
numai prin voi gânduri ale mele
mă autoconstruiesc
împreună suntem gnoza
copacul fără trunchi și rădăcini
doar ramuri care ies direct din fruct
ca să adune-n el lumina
muşcaţi-l doar să înțelegeți miezul
materia ideea sunt oul şi găina
nu vă-întrebați care a fost întâi
dar toate astea alegoric
vi le-am mai zis prin hermes trismegistul

**
autocontemplare în sine a eternității
mă chemam barbelo
eram nemisticul increat
ce se năștea din infinit gândindu-se
chibzuire-n care necuprinsul
cu gândul nu se putea cuprinde
stârnind logosul ca ordine în haos
cosmogoniile aceeaşi ideogonie
căci mii de gânduri androgine
ființau în juru-mi ca un tărâm etern
perechi perechi se drăgosteau
fără rușine chiar sub ochii mei
ca iubirea lor spre a o ține-n frâu
m-am uns theos peste pleroma
și de-odată simți divinitatea-mi
cum zeul îl preface-n fiinţă
mintea și voința prin care izvorâră
și se vărsară toate abia apoi
ca un cristheos se slobozi cuvântul
prin care se rostuiră ele
misterioase ierarhii ale fiirii –
celesta împărăție
din frumusețe adevăr și formă
acolo-n harmozel ieși adam-ul
inteligența memoria iubirea
neştiut îl legănau pe sethianu-i fiu
și multe alte nenumite
dospeau latent în pântecul genezei
plinindu-se-n cosmologia minții
sub forma pură drept idee
cum vă spunea cândva timid sărmanul hegel
dar câți măcar din cei care-l predați l-ați înțeles
arhetipale modele ancestrale
în care fiecare se oglindea pe sine platon
reflecția da da aicea e misterul -
dar nimeni nimenea nu îl știe
cum se sconfundă copia în original
abisală întoarcere la haos
în fire de lumină împletind întuneric
înțelepciuna plămădi vălul
că doar zodiacul știa secretul
de dincolo unde zbuciuma creatura

***
ialdabaoth bastardul șarpetian
urât și orb cu chip de leu
de sophia tăinuit spre a-și ascunde
de sine și de ceilalți rușinea
hoțește din a neștiutului beznă
a supt numai un licăr de mamă
prin care sub forma unui minunat vis
zări pleroma străluminată
ne/bunul cu puterea lui furată
începu a se crede unic în univers
părinte demiurg în tărâmul umbrei
croi cerurile și pământul
peste care pus-a stăpâni archoni –
loiali conducători angelici
zărindu-şi însă hâda creație
lângă lumea cea adevărată
şocat și îngrozit de neputința sa
îndoindu-se c-ar fi stăpânu-adevărat
strigă archonilor cu disperare
„doar eu sunt dumnezeul vostru”
de dincolo de văl răspunse vocea
“nu este-adevărat există omul”
şi-atunci când marii luminatori
îi profilară chipul peste bezna abisului
cutremurat minți demiurgul
“e gândul meu veniți să-l facem”
și după chipul și asemenea lor
îl făcură biet suflet inert
atunci christheos mă pogorâi
de-l sfătui să sufle viață peste el
și doar așa îmi recuperai lumina furată
prin adam-omul
dar cu aceasta se dezlănțui războiul
între lumină și întuneric
descoperindu-mi în el divina strălucire
nebunii în trup de țarină îl îngropară
ar fi murit de foame
dacă sophia n-o trimitea pe zoe –
poama vieții să-l țină ocupat
și-n amorțire archonii i-au inventat un rai
unde trăind în inocentă desfătare
adam putea orice să facă
numai să guste fruct
din arborele gnozei interzis era
căci licărul de mamă acolo slutul ascundea
dară pe când făcutul om dormea
încă temându-se de el
vicleanul să-i stingă din putere
printr-o coastă pe zoe
i-o furară și în eva o întemnițară

****
în trup de șarpe în a edenului grădină
îmi pogorîi iar christul să-i întărească
mușcând din fructul gnozei lumina binelui
când îi văzu cum disperați în fața lui
cu frunza-și acopereau goliciunea înțelese
și crunt îi blestemă nebunul
să nu se mai elibereze din trupurile de-întuneric
să fie sigur îl scăldă în apele uitării
și-i alungă pe pământ
acolo cum putere de adam cerescul
prin zoe se mai păstra în eva o siluiră
parte din lumina născătoarei mame
trecu la cain și ceilalți plozi
cuprins de furie bastardul ilegitim
pe abel al său frate îl ucise
o singură explicație există –
doar pentru că era mai bun
prostul de el nu știa
că trimisă de mine era moartea să îl elibereze
și prin darul muririi
pleroma obținu prima sa mare victorie
scânteie cu scânteie prin murire
lumina rătăcită a evei se întorcea acasă
cum urmașii caini umpleau pământul
l-am trimis pe seth – lumina pură
din voia mea se însură cu sora sa norea
ascunsă reîntrupare a zoei
și din ei vă născurăți voi gnosticii
ființe luminoase ale poprului ales
cu durere priveam cum oamenii binelui
de caini erau vânați și stârpiți
pe pământ îi spuneți în multe feluri
reconquistă inchiziție cruciadă jihad

*****
doar unul singur – noe
rătăcit printre ei mai rămăsese
fiindcă nu-l putea afla demiurgul
trimise potopul să distrugă lumea
și-atunci prin ezechil l-am prevenit
să se salveze cu ai lui
amănuntele se află în cartea lui enoh
dar vă e greu să mai citiți
după deluviu o lumea nouă
bună dreaptă și frumoasă se năștea
civilizația atlantă cu bărbații ei
sethieni nemuritori... dar femeile
femeile au fost punctul slab
prin care ialdabaoth și-a luat revanșa
când prădătorul și-a trimis archonii -
ureșii la un viol în masă
spre izbăvirea lui fulgerul la plăsmuit
în foc ce încălzește tartarul
luminosul său fiu - sabaoth i-a luat locul
spre a feri ca noua rasă să degenereze
i-am adus pe atlanți în pleroma
gravidele din vremea invaziei archonice
născură iisuși - gnostici sethieni luminoși
care din spaima mamelor își pierduseră nemurirea
şi spre a se salva aceștia trăiră izolat
în secte adunaţi ascunși în peșteri
cu timpul archomanii au ajuns
să domine pământul
iar cu cetele lor au început
să se războiască pentru supremație
şi aşa apărură cetățile
regatele împărățiile și legile pământene
care consacrau dreptul învingătorului
degeneratele fiinţe întunecate și fără gnoză
ajunse majoritare au creat o lume
în care puterea subjuga
binele adevărul şi dreptatea
o lume urâtă păcătoasă violentă
după chipul conducătorilor săi
exista riscul decăderii în bezna totală
iminenta colapsare a planetei
atunci am trimis christul întrupat într-un iisus
născut de o femeie sethiană
să dăruiască din lumina sa
celor care credeau în salvarea prin iubire
cu răstignirea lui pe cruce
misiunea christului a eșuat
mai grav din exemplul său
viclenii archomani învățară
să-i folosescă pe gnostici
dară lumina acestora e exploatată
autodistructiv în serviciul răului
e treaba lui sabaoth dacă va fi în stare
să oprească apocalipsa
altfel lumina big-bangului
instantaneu va fi absorbită în pleroma
tărâmul de dincolo de văl
păcatul sophiei va colapsa și va fi pace

******
doar celor care azi ați înțeles mă adresez
nu pace ci izbândă vouă sethienilor
desprindeţi-vă din pătimaşa kali yuga
căci vine vărsătorul vremea voastră
sunt cel de pe urmă între sethieni
trimisul din tărâmul unde împărăteşte Mintea
ce în unicitatea eternoinfinită nonexistă
spre a ființa mă contemplu ca ieşire din mine
etern mister ce mamă am Ideea Pură
pogor să savurez pământeasca trăire
în ramanica sferă a anthroposităţii
la fel ca cezarul – un regat pentru un cal
dau sublimul eonic pe senzuala clipă
menită să topească hiperabsolutul în infrarelativ
şi mă constat anonimul mitică neştiutul ştiutor
gata să vă spună sunteţi nemuritori
priviţi la eminescu dovada cea mai vie
sfioase şi somnolente umbre
cu licărul luminii voastre
învăţaţi să învingeţi timpul
aveţi curajul să visaţi că veţi fi soare
ai unei alte bigbanggice glaciaţiuni
scoborâtori din nirvana netimpului
ieşirea din absolut v-a dat formă eonică
puzderie cerească din globuri de smarald
feţi-frumoşii spirituali ai gnoeticii
pe care geneza vă împerechează
după bunul plac al logosului
subtile trepte adeneice pe scara devenirii
primordiale stringuri ale cosmicităţii
făcătoare ale fractalicului univers - Arcan
prin colapsarea udei în corpuscul
gaura neagră a oricărei plodări
a razei ce sculptează trupuri în matrice
trezind în aura terrană sămânţa lui apollo
palide scânteieri de inconştient
drept măsură gnostică a oricărei încarnări
a iubirii generoasă inimă în care creşte
ca un creier neştiuta rădăcină a arborelui gnozei
e noua eră ce se revarsă peste pământ
vin ca împreună să zidim anhropotheismul
implor trezeşte-te omule şi ia aminte
născutul nu-i decât o fanie o umbră
secvenţă a prezentului în devenire
spre a fi posibilă marea odisee a cunoaşterii
el înfâşie în sine trupul lăuntric de lumină -
transcendentul foc ce arde cât o trăire
e cenzura ce-l separă de strălucirea din afară -
sacrul ignic al transcendentalităţii
terorizat de spaima muririi
te raportezi la ceilalţi ca persoană
şi într-o competiţie a luptei pentru existenţă
biete egouri vă fuduliţi cu chipul din oglindă
atotştiutule ce nu ştie că e fiinţa trinitară
chip esoteric corp fizic şi exoteric trup
trăirea e secunda pe care ignicul intern o arde
decantând filosofala piatră a cunoaşteri
alchimie ce preface plumbul neştiirii în aurul iluminării -
înţelepciunea tinereţii fără bătrâneţe
copil al pleromei prin zămislirea iubirii
eşti muşcătura din mărul cunoaşterii
ce în dospirea pătimirii pământene
plămădeşti orgasmul erotic în ego
atom identitar al ipostazicei conştiinţe
ce poartă nostalgia extazului gnostic
sub reveria lui ai căzut din absolut
ca o emanaţie eonică drept spirit
să populezi fabuloasa lume a ideilor
albine harnice purtând nectarul gnozei
sub greutatea ei n-aţi mai ajuns până la stup
v-aţi prăbuşit în tărâmul luminic
cuantă lângă cuantă v-aţi încărcat cu imaginea de sine
aşa aţi înfiripat falnicul arbore sefirotic al gândirii
fiecare împerecheată cu umbra sa a devenit undă
şi sub fotonica greutate aţi căzut în subluminic unde
orbite v-aţi încurcat unele cu altele în ghemul gnostic
de unde raza v-a proiectat spre toate nezările
aici pe terra formaţi densitarul gnoetic numit creier
şi aşa din orgasmul gnostic al logosului cu geneza
ai apărut extaz erotic tu fiu al şarpelui
divinul volitivocerebraloafectiv – înţeleptul
muritor ego liberator al gnozei din tenebre
predestinat să urci în caleaşca desfrunzită a uitării -
lumină increată suflet - fireasca-ţi cale a nemuririi
plinire a măreţei opere a trezirii drept conştiinţă
te-aştept să urci la mine anthropotheos