poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ eu sunt saiyaara È™i am venit la capătul lumii ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-09-22 | |
Într-o oglindă, m-am văzut așa cum sunt:
un trup cu sânge, un nume pe buze străine. Umbra mea mergea ascultătoare, fără să întrebe unde. În alta, mi-am zărit gândurile: păsări negre, purtându-mi chipul în cioc, ciocnindu-se una de alta într-un cer aburind. Nu mai știam care eram eu și care era ecoul meu. În a treia, nimic. Nici trup, nici gând, doar absența unui martor care se visează privindu-se. Tot ce atingeam se topea, tot ce rosteam îmi răspundea cu tăcerea unui zeu adormit. Am rămas acolo, în iluzia care visează o altă iluzie, Cu adevărul întemnițat, Închis cu cheia pe care moartea a luat-o gaj când m-am născut. De atunci, umbra se crede trup, trupul crede că este vis, visul uită că visează și se autoproclamă ca fiind adevăr. Nu mai există pași, nici cel care pășește — doar iluzii.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate