simfonia crizantemelor mirabil răsună,
în parcul cu alei pavate, măturate de vânt,
cu lacul pe care pescăruși cuminți se adună,
cu lumini ce consfințesc nobil legământ.

pe bănci îndrăgostiți cu pur simțământ,
își extind sărutul dulce până la stele,
cuvintele pecetluiesc solemn jurământ,
reverii învăluite în rafinate dantele.

atingerile tandre produc fiori sub piele
crește romantismul între cer și pământ,
iubirea se răspândește pe speciale rețele,
fină pulbere de raze în coca nopții frământ.

și scriu versuri inedite pe frunze de imortele,
luna îmi îmbracă visul cu strălucitor veșmânt.