Afară-i ger, cer desfrunzit,
– Nu fi tâmpit!
– Mă rog; va fi. Acum anticipam
(convențional e modul meu de-a fi
sentimental
pe ger, iubito,
lasă-mă un pic
să îți explic)

Nu trebuie decât să dormi
– Să dorm?
– Să dormi. Pe brațu-mi obosit.
– Am adormit.
– O, Cosânzeană, în ochii mei păstrezi copil
o dimineață.
– Pot să plec?
– Mai stai puțin. N-am terminat.
– O, Doamne, ține-mă!
– O zână din povești – spuneam
(un compliment) dar tu nu știi
decât să te-mbufnezi aiurea-n
gesturi
nașparlii.

– Mă enervezi! Am treabă!
Am plecat.
– Enfin; de unde nu e, ce să ceri,
am încercat! (măcar)
și cred că am aflat
unde-i depozitul zăpezilor
de altădat’.