ÃŽncui marea pe dinafara pieptului,
ascult la întîmplare un val
până privirea ta, învăluită
de amintirea lui,
se rotește spre mine.

Întîlnindu-mi foamea de tine
unii înoată în largul ei, de-a lungul digului
cu pisici în spinare, cu pisici dedesubt,
alţii doar îşi înmoaie din departele meu
în aproapele lor mîngîierile,
și fără excepție,
toţi iau încruntarea ta posibilă cu ei,
pe un prosop.

Învăluit în mine orizontul dispare
iar cerul devine ÅŸi el mare
ca să îl străbat pasăre cu pasăre.
Eu mă avînt lasîndu-mă pe o mînă
de sub pielea relaxată de răsărituri a apelor de
deasupra,
înot înspre frisonul din piept cu un soare
pînă ştiu că reflexia ta m-a văzut şi se înalţă
cât să pot aluneca pe sub ea

mă întorc spre arcuirea sprâncenelor,
un țărm care nu-i niciodată la fel,
și-mi ia mereu mai puțin timp, răcorit fiind de apă,
mai ales dacă vreau să-ți ajung direct în braţe,
să-mi pui marea la încălzit.