Părul tău, deșirat de soare,
strălucește ca o dâră de spumă
pe țărmul ce-și strânge mările în tine -
regina mea de negru și de sare.

Și oceanul întreg te strigă,
și-a dezbrăcat adâncul pentru tine
și te-au urmat în tăcere,
ca o umbră ce-și caută trupul,
ca o corabie istovită de lumină.

Trec fantomele verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin,
iar viața mea se iluminează
sub ochiul tău verde la amiază,
cenușiu ca pământul la amurg.

Oh... alerg, mă destram și curg.

Mai lasă-mi un minut, mai lasă-mi o secundă,
mai lasă-mi o frunză, un fir de nisip,
o briză, o undă,
mai lasă-mi un anotimp, un an, un timp.