Vai, mă înduplec înverșunat să te scurg din amorțeală!
„Mă moleșești cu îmbrățișarea ta mistuitoare,”
Nu pot, mă pierd privirile grele de pe fața ta pală!
„Căci finețea mâinilor tandre mă aburesc tare,”
Încerc să te trezesc din cugetări cu atâta sfială!
„Dar îngânatul amoros mă dezmiardă în amurg,
Precum razele îngânate în adâncuri curg...”