|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Un copil si o carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-08-20 | |
ÃŽn camera pleoapelor tale
ziua se naște încet ca o respirație uitată între două lumi și se prelinge peste pielea luminii, unde nuanțele nu mai au nume, dar încă dor. Tăcerea ta nu e liniște, e o limbă străină pe care inima mea a învățat-o fără profesori doar din vibrația privirii tale care, uneori doare mai mult decât o plecare. Fiecare pas al tău înseamnă o ușă în plus pe care o deschid în mine cu teamă, cu recunoștință, cu o sete de ceva ce n-a fost niciodată spus. Cuvintele au început să mă trăiască, nu le mai scriu - ele se așază în mine ca pulberea fină pe bustul uitării și cresc, și urlă, și ard fără să ardă nimic în jur decât ceea ce n-am avut curajul să îți ofer. Iubirea mea nu e declarație: e o noapte întreagă fără electricitate în care te caut după pulsațiile cerului, în care tremurul unei frunze e semnul că ești aproape fără să fii. Uneori cred că ne-am iubit într-o altă existență și acum doar ne amintim prin mișcări fragile, prin priviri care se opresc acolo unde nu mai avem apărare. Și totuși, când mă gândesc la tine, nu-mi vine să scriu, ci să tac așa cum tace pământul când se pregătește de ploaie: cu răbdare, cu gravitate, cu sfințenie.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate