fiecare zi mă pipăie obscen pe carotidă și pleacă plictisită
nu-i sunt de trebuință viu și mut
o să vorbesc
o-njur în gând
îmi voi face traheotomie
și voi învăța limba lui Vineri
sunt atâția Robinsoni în orașul acesta
și nicio corabie nu sosește
nici măcar duminica după amiaza
când fanfara cântă în parc și se mănâncă mici cu 5 lei bucata
voi învăța limba lui Vineri
și-i voi scrie
Dulcineei
cea mai grețoasă scrisoare de dragoste
astfel încât citind-o
ziua să-și vomite până și fierea
alături de toate cele perisabile bunătăți ale vieții
ce le consumă pe furiș
după ce-mi pipăie carotida