Copilul din mine încă te caută,
Pe ulița veche, cu pași de lumină,
Tu, copil sărac, cu suflet de aur,
Împărțeai pâinea, dar și vina.

Mi-ai dat bucata ta de cer,
Și-n ochii tăi, o lume întreagă,
Dar ai lăsat și un mister,
O rană mică, ce încă întreabă.

Cum poate inima să iubească
Pe cel ce-a frânt-o fără glas?
Cum poate dorul să păstreze
Un chip ce n-a mai dat vreun pas?

Și totuși, în mine, ceva rămâne,
Un fir de lumină, o amintire,
Că ai fost acolo, când nimeni nu vine,
Cu mâna întinsă, cu gest de iubire.

Poate că rana e parte din drum,
Și iubirea nu cere răspuns,
Copilul din mine te ține acum,
Ca pe un vis ce n-a fost de-ajuns.