pe buzele tale
stătea vorba
și un posibil sărut,
pe ale mele aveam tăcerea
să răspund sărutării,
brațele gândurilor noastre
atingeau pielea mirării
în noaptea în care
întrebarea cotrobăia prin umbre,
sacrul nostru păcat
era făcut în perne să umble
și ne minunam de morminte

căldura trupurilor noastre
o păstrăm pentru la iarnă
să nu ne-nghețe gurile
alergându-ne-n carne,
timpurile trec,
acuși e primăvară și
la furat de ghiocei
cum Creangă cireșe

îmi înotai în călimară
să te scot cu penița,
să mi te așez în hârtie,
dar hârtia mi-e-n putregai de cuvânt
doar oglinda scrie poezia ta,
zidindu-ți icoana