iubirea- sentiment cu reflectări diamantine,
vibrează ca vioara celestă în mine, în tine,
deschide calea spre cunoaștere existențialistă,
ca sunetul aleargă pe a stelelor pistă.

doar iubire cere Dumnezeu de la copii lui
și credință măcar cât bobul de muștar,
ca spirite toți suntem frații soarelui,
meniți să construim un rai de cleștar.

pe scena vieții precum Marea Solistă,
cântă ca lumea să nu mai fie tristă,
transformă cântecul în elixir vital
este precum leacul pe patul de spital.

tot ce mai vreau este iubire să produc,
hălăduind prin codru ca ultimul haiduc.