luasem totul de-a valma
fiindcă aveam
iar ispita era cum o muză pentru poet

aveam și nu-mi păsa de suflet
de trup și de timp
aveam ce alții nu puteau
și nu-mi păsa

mi se spusese că trebuie să am grijă
să curăț angoasele
colonul indiferenței
hepaticele năravuri
dar greu cu atâția prieteni care
de drăguți ce erau
îmi ofereau prea dulce din tot amarul

aveam

aveam prieteni
prea mulți prieteni binevoitori
mi se părea că îi merit

numai că
de ce aveam mai mult
de-aceea eram tot mai puțină
timpul era sub perfuzie
și mi-era teamă să nu se epuizeze