Din trupul ceții îți cioplesc icoană
Cu dălți de fum și răstignesc pe cruce
Șiragul amintirilor năuce,
Când bântuie iubirea mea orfană.

Pândește moartea, calmă, la răscruce
De întrebări. Sunt prins într-o capcană.
Surâzi celest, celestă amazoană,
Sicriul cu speranțe îl vor duce

Pe aripi negrii îngeri spre comană,
S-a-ntors clepsidra timpului, tirană;
Văd umbra-mi năpădită de veruce
Și viermi ce stau de veghe s-o îmbuce.

Voi ține-n palma iernilor caduce
Sărutul tău ce frige ca o rană...

9 ianuarie 2014