poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ matrioÈ™ka ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-08-04 | | deveniserăm o iubire mitică cât mă iubeai cât ne iubeam cu atât mai mult cu cât coboram în timpul primordial până în secolul al șaisprezecelea dinspre chicerea înspre pandelea john maxwell nu-și începuse discursul înaintam prin ierburi necosite și cosite nalte cât umbra iepurilor de câmp de pe coline un prieten doctor în geologie la nice a spus sunt preistorice și a stabilit cele zece mii de ani cât se va recita poezia în luna a opta pe dealuri în formă de pălăria lui napoleon tu mă vei săruta lasciv și eu te voi chema în cuaternar și mai departe până la facerea lumii te voi chema auzeam sufletele moarte din gogol pornind simfonia eolienelor dintr-un viitor dodecafonic în care n-am fi vrut să fim să fi fost secolul al XXII-lea sau XXIII-lea am vrut să le aducem înapoi printre oameni vii după dragoste urmează dragoste întotdeauna dragoste nu puteai să mori fără să mă știi îți răspunsesem la teribila întrebare de ce te-am ales de ce te-am chemat în lumea primordială așezându-te pe nisipul fiert al singurătății zece mii de ani cât timp va ține lumea și se va recita poezia
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate