poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ matrioÈ™ka ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-08-04 | |
Aș fi fost al tău…
dacă timpul avea curaj să ne prindă de mână în același anotimp. Dar timpul, timid ca un copil prins cu furtișag, ne-a aruncat în vieți diferite, cu aceleași vise. Eu în toamnă, tu în primăvară. Eu știu să pierd, tu abia înveți să iubești. Ne-am văzut din depărtarea a două secunde care nu se ating și numim asta destin, deși e doar lipsă de sincronicitate într-o iubire care are toate răspunsurile, dar niciun ceas potrivit. Am învățat să nu te ating, cum înveți să nu atingi flacăra, nu din teamă, ci din respect pentru durere. Căci atingerea ta nu ar fi bucurie, Ci dulce păcat. Ceva ce-ar aprinde cerul și-ar lăsa în urmă un gust de jar pe piele. Te privesc de la distanță, așa cum privești o rugă care nu ți-e destinată, cu inima plecată, cu genunchii gândului zdrobiți de reverență. Tu ești ardere. Eu sunt fum. Și tot ce pot să fac e să nu te sufoc cu dorințele mele.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate