De când mi-ai zis pa, cordu’ șade turcește,
Aprinde chiștoace de vise spre seară,
C-un ceai de tristețe fac, strașnic, gargară,
Și luna ca tuta stă-n nori și lucește...

Mai trece-un gândac. Și a lui secretară,
Cu palma la tâmplă, salut ostășește,
Dar ei mă ignoră. Sunt bizi, firește,
Să meargă la cină în nuda-mi cămară...

C-o bere drept pernă, adorm iepurește.
Se-aude un buf în fereastra murdară,
Deschid. Nu e nimeni. E numai nea Cioară:
— Dă-mi, boss, un mezel sau măcar o țigară!

Mă uit în gunoi. Iau spinarea de pește,
Și simt fericirea. Spre mandea vâslește!

11,12.05.2025