Defilez spre o groapă comună,
Unde zac umbre goale-asfințite,
Ca să-mi cânte tăcerile-n strună,
Printre șoapte ce n-au fost rostite.

Corbii ploii îmi seceră chipul,
Neclintiri vor să-l soarbă, muginde,
Printre iriși se scurge nisipul
Anodin al luminii murinde.

Când nimic nu gândeam să-mi răpună
Somnul plat, născător de stafii, e
Ca un zvon din neant ce m-adună:
Ochii tăi îmi sunt vii, tu ești vie!

20.02.2023