poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ matrioșka ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-08-02 | | Unul s-a născut din retragere, din spațiul gol dintre două respirații. Nu avea nume, dar toți îl numeau slab, pentru că nu voia să cucerească. Se oprea, mereu, înainte de a strivi o floare. Se pleca. Se ștergea din urme. Îl durea tăcerea, dar o iubea. Celălalt a venit din gestul care rupe, din zgomotul care cere, din focul care vrea să fie văzut. El era voință pură. O linie dreaptă, fără curbe, fără întoarceri. Toți l-au urmat, crezând că forța e adevărul. Unul stătea în umbră, celălalt mergea către lumină. Dar nicio lumină nu-și cunoaște conturul fără o umbră care să o țină în frâu. Și nici o umbră nu e adevărată dacă n-a fost atinsă de soare. Timpul a trecut peste amândoi. Cel care striga s-a stins primul — nu de slăbiciune, ci de epuizare. Nimeni nu poate arde fără odihnă. Nimeni nu rămâne aprins fără să piardă ceva esențial. Celălalt — cel uitat, cel confundat cu absența — a rămas. Neclintit. Tăcut. Purtând în el ceva ce lumea nu înțelege ușor: curajul de a nu impresiona. > Și atunci, adevărul s-a rostit fără glas, fără a cere să fie aplaudat: „Yin nu era cel slab. Era cel care avea puterea să nu devină Yang.”
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate