O, mamă, iar în tine-mi fac lăcașul
Cuvântului din vierme de mătase
Lăuntru-ți pe hârtii să mi se lase
Că-n literă de umbre sunt ocnașul.

Când noaptea-și varsă stelele în case
Mi-e un pitic în vorbe uriașul,
În nunta de cerneală visu-i nașul,
Misteru-n miez a adevăr miroase.

Măicuță, pietre în rostiri mi-s date
Tăceri purtând în al peniței sens,
A scrie stih sub zodii ce-s ciudate.

ÃŽmi suie din stilouri fumul dens
Dar te pictez cu anii grei în spate
Gătită de eternul tău imens.