de ploaie-ntrezărind pe gând fiorul

e un ecou de patimi de natură

când cerul nici de stele nu se-ndură

clădindu-și dedesubt de zodii norul.

când apa-n tină lărmuiește gură

în cuget pe-a sa limbă zice corul

ce-a făptuit și selenar omorul

în om ce-i bând din bezna asta pură.

eu stau iubind acest himeric teatru

scriind pe coajă grea, la lumânări

cuvântul de ființă idolatru.

de literă aflându-mă-n vânări

ci caravana trece, chiar de latru

ori ca un popă zic un cânt pe nări.